Mă privești cu ochi absent,
Dureros mi-aduci aminte
Că-s aici, printre cuvinte,
Anonim într-un prezent.
Printre rătăciri rebele,
Am sperat că-s vis etern.
M-am trezit că sunt infern,
Un pribeag fără de stele.
De-aș putea, într-o desagă,
Aș pune o lună plină,
Lacrima mea cristalină
Și ființa ta întreagă,
Și-aș pleca în amintire,
Spre o zare infinită,
În lumea nemărginită,
Într-un colț de nemurire.
Dar nu pot căci tu, tăcând,
Mă privești cu suflet rece.
Sunt un nimeni care trece,
Un străin, un vers, un gând.
-->
Comentarii
minunat! Am citit cu placere si regasesc aici o parte din sufletul meu, dornic de o pace launtrica si de lumina divina.