M-am născut lacrimă fără umbră,
Bob de rouă evadat de sub pleoapă de înger
Flacără strălucind fără să pârjolească
Mugur înfășat în mătase nețesută.
Mi-a lipit timpul aripi colorate pe umeri
Să pot zbura fluture în brațele tale,
Mi-am plâns toate lacrimile, am spus toate rugăciunile
Flăcările pasiunii mă mistuie;
Agonizând, pe buze mi se odihnește ultima dorință,
Să mor câte puțin la umbra sufletului tău.
Comentarii
Adrian Scriminț, mulțumesc cu stimă pentru popas si aprecieri!
Petru Platică, multumesc cu prietenie si consideratie!
Multumesc frumos Maria!
Prețuire!
Mulțúmesc frumos, Vladimir, pentru sufletul tau solar!
Un adevărat elogiu dedicat iubirii, un refugiu găsit sub aripile protectoare ale acesteia...
Din suflet pentru suflet...
Cu admitație!
„Agonizând, pe buze mi se odihnește ultima dorință,
Să mor câte puțin la umbra sufletului tău.”
Din păcate Sufletul meu nu are o umbră,
are numai lumină de la Soare, DANIELA !
Frumos poem !