O umbră se întoarce-n valuri
Şi ca un val se-mpotmoleşte
În sufletul trudind amaruri...
În timpuri de demult priveşte.
Un vis - când scoicile speranţei
Se înălţau spre infinit,
Iar palmele, etern vieţii
Clădeau palate de nisip.
Precum un sculptor, printre stele,
Un ieri trecut se risipea.
O umbră - umbra vieţii mele,
Un pluş plăpând de catifea.
Nu te-ntrista! Vin pescăruşii
Amarul să-ţi adune-n nopate...
Un răsărit va fi să vină!
Zadarnic sângerânde şoapte.
O umbră se întoarce-n valuri...
Clepsidra strânge ca-ntr-un cleşte
Atâtea zeci de idealuri,
Înmormântând împărăteşte
Ca într-un cav mormânt de sticlă,
Speranţa-n negura uitării...
Şi iată! Înc-o nopate vine!
Şi se arată iarăşi zorii...
-->
Comentarii
Frumoase versuri!
... frumos! Am poposit cu mare drag!