De-a lungul vieţii pe drumul spre Iisus,
trecut-am clipe grele, uşoare am trecut.
Am tot urcat, apoi am coborât
dar Domnul l-am iubit,
nicum nu l-am hulit.
În drumul meu ce seamănă a dună
m-a însoţit mereu aceeaşi umbră,
cu mine a mers pe calea lungă-a vieţii
şi de a fost greu, de-a fost uşor,
mereu mi-a dat poveţe.
Când greul l-am simţit
umbra de lângă mine, nu m-a părăsit
pe duna de nisip.
Urma paşilor ascunde
azi vocea blândă a Ta, Iisuse.
Când drumul la urcuş, mai greu mi se părea,
Eu, te-am simţit Iisuse, mereu în drapta mea.
Tu imi dădeai putere la sarcini mult prea grele,
Curaj mi-ai insuflat,
încredere mi-ai dat.
Privind la urma paşilor, ce a rămas
mereu te simt o umbră fără glas,
ce mă-ndemna să merg tot înainte
ţi-a ascult mereu sfatul cuminte.
Vin acum pios sa-ţi spun cu gândul întristat
de greul drum, că-n viaţa pământeană
pe braţe te-am purtat.
Te-am ‘conjurat cu ruga mea blajină,
cu crezu-mi pocăit sub razele de lună.
Tu însoţeşte-mă cu drag pe-aceeaşi dună
să-mi dai puterea Ta, şi
Sfânta Ta, lumină.
-->
Comentarii
multumesc...cu mult drag...
Frumoase versuri