umbra
salcâmii, soarele și câmpia,
umbra lungită
până la marginea vremii,
pe cerul ruginit
înfloresc stelele,
nu trece nimeni hotarul pustiei,
doar femeia în care înfloreau
toate visele mele
vine ca o iluzie sub fereastră
să-mi toarne otravă
și neguri în gânduri.
urc cu sisif
panta abruptă a nopții,
fără să pun întrebări.
umbra femeii
trece prin liniștea nopții
ca o naiadă, mirosind a surâs
și-a singurătate.
vineri, 25 octombrie 2013

Comentarii
Felicitări pentru acest poem!