întreg eram
până când mi-am dat seama
că mintea era plecată,
dar nu i-am simţit lipsa.
Aveam trupul,
aveam sufletul,
păream un tot
cu mamă şi tată.
Mi-a trebuit
o clipă cât o viaţă,
să mă simt orfan
de sufletul plecat
să se umple
cu sufletul pitit,
ascuns în tine
departe de mine
şi doar firul gândului
ca un telefon
mi-a vorbit,
mi-a şoptit
că eşti
şi eu
trebuie să alerg
pe drumul aşternut
cu pietre,
cu ape,
cu nămeţi.
Trebuie.
03.02.2014, ora 14’53’’
-->
Comentarii