Un...

 

 

câine lătra la luna care nu se vedea

să-mi amintească

să privesc

noaptea brăzdată de fulgere pe cerul albastru.

Erau urmele pe care să zbor în visul gândului

aliniat la poarta sufletului, să bat

cu şoaptele tăcerii

în uşa zăvorâtă,

în locul acela numit inima- lacătul iubirii.     

 

19.07.2014, ora 22,44’

 

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • ... asa mi-a spus si Sufletul, ca nu era zavorata usa..., multumesc Gabriela, o zi frumoasa, Marius

  • .. dar poarta era deschisă mă aştepta doar să am curajul să păşesc dincolo de ea... Frumoasă poezie! O zi bună ,Marius!
  • multumesc Lenus, o seara asa cum ti-o doresti, Marius

  • Frumos!

Acest răspuns a fost șters.
-->