Diamante tăioase-n ochiul verde
dau lumină momentului
prin care zboară îngerii.
De când cu lupii albi se urmăreşte prada
o foame instinctivă
cade-n grija căutării zilnice.
Gerul şi zăpada pornesc urletul nebun
în luminişul îngheţat al pădurii,
vibrează-n urechile stelelor
deschid ochii lunii.
Un cerc de foc răsăritul
în genunchi găseşte oamenii cerând iertare,
bucuros Dumnezeu se apropie.
Îndepărtate marginile fără margini
peste care nimic nu se surpă,
ceru-i şi el rotund,
interiorul se recompune
în spirala devenirii.

Comentarii