Un fel de doină
Vulturii în pielea lor
se topesc de primul zbor,
prin aerul de mătase
noi băgăm munţii în case
unde dorul ferecase
doina dulce în pridvor.
Norii dorm frumos pe ciuturi
şi avem în case fluturi,
pe macate în odaie,
ferecate-n lâni de oaie,
punem dorul la iernat,
rădăcină peste sat.
Din oase cioplim cavale
pentru turmele de morţi,
cu tămâia pusă-n oale
facem slujbe pe la porţi.
Aprindem focuri din iască
lângă vatra părintească,
tot privind la cerul gol,
aducând vieţii obol,
cărăm apa cu urciorul
ca să stingem din noi dorul
care a crescut în grai,
luminând ziua de mai.
Şi pe aţe de poteci
tot să iei câmpii să pleci
către rătăciri stelare
unde fericirea are
doar lăcaşuri mari de veci,
unde somnul de petale
te întâmpină pe cale,
în văi dulci şi în văi reci,
peste luminoase pante,
unde poţi ca să petreci
ca-n Paradisul lui Dante…
vineri, 13 martie 2015
-->
Comentarii
Admiratie!