un luni care nu este vineri-7

[Viorel Gongu]

Luni. O zi de luni care nu e vineri. Aseară am lăsat în urmă "căsuţa noastră" şi am plecat spre "nebunia" de fiecare zi. Mihai m-a adus acasă dar l-am oprit să urce. E sufocant cu atenţia şi dragostea lui. Am nevoie de intimitate, dar cu el, uneori mă simt parcă goală pe stradă. Nu intră cu "bocancii" în sufletul meu, dar uneori, mă feresc să "mă deschid" cu totul. Câteodată, mă ia valul dar, "racul" din mine face pasul înapoi. Nu am a-i reproşa decât ca...."mă iubeşte", în stilul acesta devorator. Am chemat liftul. Nici nu m-am uitat la "cutie". Aud liftul,
unu, doi, trei şi apoi pe orizontală:
....Dalia şi Ioana. Lacătul auriu mă priveşte de parcă m-ar spiona. Am urcat, am descuiat şi am lăsat traista si geanta în hol. M-am descălţat pe drumul spre baie. " Casă, dulce casă!"
Mi-am aruncat hainele şi am făcut un duş lung şi căldtuţ.
Halatul gros si pufos mă învăluia. Am intrat în sufragerie şi eram un pic dezorientată. Parfumul lui Costel nu era din amintiri:chiar era acolo!
Am aprins lumina. Costel mă privea din fotoliu.
"A mai imbatrinit dar la fel de chipes este" mi-am zis.
Corpul armonios si picioarele puternice mi l-au postat dinainte ca"atunci". M-a îmbrăţişat şi reflex l-am "cautat".
Cât de bine mă cunoaşte!
Am fost "femeia lui" atâta amar de vreme..(mai sunt?)
Există oare o "zonă" care mă trădeaza?
Hotărât şi fără ezitări a făcut dragoste cu mine.
Trupul meu încă il recunoaste"de jupân".
Nu m-am putut stăpâni şi m-am dăruit cu totul.
După aceea am rămas tăcuţi, întinşi alături, parcă fiecare în altă parte. Ce ne-am fi spus?
Gândul la Mihai a apărut pentru o clipa şi a zburat la fel cum a venit, de parca Mihai nu ar fi existat vreodată.
Poate gândul a fost pudic, ca un fluture şi s-a tras în crisalidă.
Cuvintele Ioanei imi vin, aspre,în minte:"un bărbat iubit, merită o a doua şansă?"
Ezit să răspund, la fel ca atunci.
Inima îmi bătea bezmetic:încă îl iubesc!? Sau nu?
Teoretic mă simt vinovată faţă de Mihai dar sufletul nu-mi reproşează nimic. E amorţit.
Am mâncat o pizza rece în tăcere, apoi ne-am culcat separat.
Azi dimineaţă m-am trezit şi în drum spre baie l-am văzut.
Îl văd şi acum. Simt o nelinişte:"trebuie iar să trag de el să plece la muncă."
Văd pe masă cheile care le poartă pe acelaşi inel. Nu am schimbat încuietorile niciodată. Mihai nu are cheie. Nu are?! Nu a venit niciodată neanunţat şi de fiecare dată parcă îşi cere voie. Nici nu intru "on line."
Am ajuns la serviciu şi din autobuz, mă uit reflex la"locul în care a fost aruncat biletul de trei milioane de euro"
NU ESTE...
Ce bine!
Mă încearcă un sentiment de vinovăţie dar ...în fond ..nu avem obligaţii unul faţă de celălalt.
La iniţiativa lui, dupa ce "copii" au primit o sumă frumoasă, a deschis doua conturi separate.:"doresc să ai libertate totală!"
Mă încăpăţânez să nu îl sun.
Şi dacă răspunde ce să-i spun??? Că m-am culcat cu...soţul meu?
Ce aiurea sună! Mă tem ca-l voi pierde dacă nu-i spun. Mă tem în aceeaşi măsură că-l voi pirde şi dacă-i spun.
Mă aşez la birou şi intru "în pâine".
Doamna Sofi, o baba scrobită şi zaharisită, mă atacă:
-Dalia, dragă, îţi luceşte tenul şi ochii de parcă ai fi insărcinată.
Simt un ghimpe, scurt, în piept. Dau o replica rapida:"aş vrea eu!" Am scăpat din clinci de data asta. Chiar s-o vedea ceva?
Deschid calculatorul:mesaj
"Cind vei pleca să nu îmi laşi pe masă/Doar un bilet sau vorbă la vecina!/Să m priveşt în ochi şi lasă/Doar gura ta să mai sărute tina/Şi spune-mi cu curaj că tu, iubită/
Nici nu mi-ai fost, c-a fost numai o toană/Şi să imi spui că nu ai fost vorbită/Cu sângele ce se ascunde-n rană!/
Şi la sfârşit, senină, tu tastează/"RECICLE BIN" şi-n viaţa virtuală/Mă voi întoarce, dar...ce mai contează?/Mă voi aşterne tot, întreg, pe coală...
..................................
Ce ştie? Ce intuieşte? E numai întâmplare?
Nu e pe mess. Îl sun la telefon şi dau de "căsuţă".
Mă aşez temeinic pe muncă. Sile, un coleg tinerel, imi spune :
-Ţi-am udat floarea în fiecare zi.
-Mulţumesc, răspund mecanic.
Privesc ghiveciul, lung. Este o orhidee, o am de la Mihai.
Albă, superbă!
Nu-mi găsesc locul. O sun pe soră-mea, Ana.
-Ne vedem diseara, la mama!
Mă simt singură. Iar "fug" şi-mi doresc să fiu cu părinţii şi fraţii mei. Nu vreau să mai ştiu de Costel, de Mihai, de nimeni!
A fost o seară plăcută la ai mei. Mama m-a mângâiat cu palma ei uscată pe obraz şi tâmplă, aşa cum mă încuraja Mihai.
Voi dormi la ai mei.
"Noapte bună,JURNALULE!"

[dida iosif]

o lectura placuta ,,,,felicitari

[munteanu mircea]

Reusita, desi cam asta ne inchipuim noi, barbatii, ca simt femeile.  Nu pot nega talentul autorului. Nu era mai bine daca aveati erou masculin? Sa le lasam pe femei sa se descrie singure...  Oricum, felicitari!

[Ioan Muntean]

... o zi de vineri care, cu siguranţă nu e luni... de fapt acum realizez că e sâmbătă noaptea, că pot visa senzual...

 

[Lenuş Lungu]

Am lecturat cu mare placere...Felicitări!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]