la noapte vreau să te vizez femeie,
la naiba cu toţi îngerii din cer!,
că prea s-au şmecherit şi eu disper,
privindu-i, goi, dansând la o nedeie.
la naiba cu toţi îngerii din cer!,
că mi-a-ncolţit sămânţa lor stelară
şi urlu ca un pui flămând de fiară,
neînţărcat, pe-un continent stingher.
m-ai aburit cu dorul tău de stele
şi cad în gropi, uitându-mă în sus;
sunt ameţit de tot, precum mi-ai spus,
râzând de toate visurile mele.
sunt ameţit de tot, că altfel nu-s,
de văd în ochii tăi numai luceferi,
ce scânteiază-n iazul plin cu nuferi,
când soarele, trudit, nici n-a apus.
şi urlu ca un lup flămând, pe-o nară
şi scârţâi ruginit în balamale,
dar ca un hoţ te-aştept să-mi ieşi în cale,
să fur din seminţia ta stelară.
şi încurcat, atunci, ca-ntr-un halou,
să mă trezesc poimâine dimineaţă,
un prizonier bătrân, închis pe viaţă,
sfârşind, prea fericit, în trupul tău.
-->
Comentarii
Cearta-ma!
Am lecturat cu plăcere acest poem minunat