ULTIM GÂND, DE BUN RĂMAS...
Mămică şi tătic. De-aici, de nicăieri
Un gând de bun rămas, vă mai trimit în vis...
O clipă vă mai fur, o clipă de dureri,
Şi-apoi, mă pierd cu totu-n al morţilor abis...
Aici unde sunt eu, cu mine şi ca mine,
Suntem mai mulţi ! Chiar prea mulţi ! Şi lutul, ne apasă...
Dar, cel mai greu ne este, de-aici, din gropi străine
Să vă uităm pe voi, căci dorul, nu ne lasă....
Şi când ni-e dor de viaţă, de râs şi de iubit
Ne este tare greu, aici, în negrul lut,
Dar cel mai mult ne doare că, voi ne-aţi părăsit!
Şi nu-nţelegem mamă, cum oare s-a putut??!!....
Căci mamă, şi tu, tată, ce-ţi caţi un coţ de pâine
Care trudeşti aiurea şi pentru ce, nu ştii
Care habar nu ai ce te aşteaptă mâine,
Oare vă amintiţi că aţi avut copii?
Copii, născuţi în foame şi-n jertfă, pentru jertfă...
Copii, crescuţi în frig, în beznă şi nevoi
Copii, aduşi cu sila-ntr-o lume rea, amorfă
Şi omorâţi sălbatic, numindu-ne...eroi!
Copii, făcuţi fantome care vă bat la geam
Să vă aducă-aminte, DE CE au fost ucişi !
Copii, ce plâng în roua din flori şi de pe ram,
Copii, făcuţi eroi, după ce-au fost proscrişi........
Copii, făcuţi degeaba şi omorâţi degeaba...
Copii... Copiii voştri, pe care i-aţi uitat !
Părinţi nebuni, luaţi cu viaţa şi cu treaba,
Copiii voştri-s morţi ! Sau poate, n-aţi aflat??....
Copiii voştri-s morţi şi voi tăceţi, chitic,
Pentru un colţ de pâine! Şi ăla, cum o fi!
Bunică şi bunic! Mămică şi tătic!
Copiii voştri-s morţi! Cum mai puteţi trăi?...
Chiar voi ne-aţi omorât, cu...nepăsarea voastră!
Cu timpul care trece şi îl lăsaţi să treacă!
Cu frica, care-ngroapă-n uitarea ei sihastră
Tot ce nu are grai, sau trebuie să tacă!!!
Iar voi, tăceţi! Tăcere hidoasă ca un gheb...
Tăceţi şi nici în şoaptă nu mai vorbiţi de prunci....
Şi-atuncea, daţi-mi voie, în vis să va întreb
De-aici, din nefiinţă: DE CE AM MURIT ATUNCI ???
Dacă din moartea noastră, nu faceţi rug de lacrimi,
Din viaţa noastră dusă, nu înălţaţi biserici
Dacă jertfirea noastră, nu v-a spălat de patimi,
Sunteţe infanticizi...! O gloată de isterici
Pornită de-o minciună, pe-un drum pierdut, pustiu
Ce urlă-aiurea-n criză, până-şi găseşte naşul,
Să-i mâne pe nebuni la loc, în balamuc...
Iar pentru morţi, e bun doar târnul şi făraşul....
Şi-apoi, sunt duşi în ''cinste'' la groapa de gunoi
Şi-aşa de ochii lumii, să potolească gloata,
Se trage-o vorbărie, se zice că-s ''eroi''
Turnându-se pe ei, uitare cu lopata!!!.......
Mai ştiţi cum am pierit striviţi de tanc, sub şine???
Sau seceraţi de gloanţe, mămică şi tătic???
Noi, am murit în stradă, s-aveţi un colţ de pâine,
Pe care nu-l aveţi! Şi nu faceţi nimic!!!......
.....Copiii voştri-s morţi, şi plâng în roua serii
Copiii voştri plâng, când văd i-aţi uitat!
Şi i-aţi uitat, fiindcă duceţi jugul poverii...
Aceleiaşi poveri, de care n-aţi scăpat!!
E poate doar mai mare şi nu ziceţi nimic!
Pe noi, ne-aţi omorât, şi-o duceţi şi mai greu!
Bunică şi bunic! Mămică şi tătic!
Fiindcă ne-aţi uitat, vă bate Dumnezeu....
Fiindc-am crezut în voi! Că.... vreţi să fie altcum,
Ca leii am ieşit să cerem liberatate....
Mămică şi tătic, de ce ne-aţi scos în drum,
Dacă ştiaţi că nu vreţi nici pâine, nici dreptate...?!
Voi ne-aţi adus pe lume! De ce ne-aţi alungat??
Să plângem azi zadarnic în florile din glastră??
Eram copiii voştri! Copii ce i-aţi uitat...
Că, n-am murit de gloanţe, ci de uitarea voastră....
Mămică şi tătic, de-aici, de nefiinţă,
Vă dăruim iertarea, chiar dacă ne-aţi ucis !
Cu toate c-aţi uitat de noi şi de credinţă
De-aici, de nicăieri, vă sărutăm, în vis....
Adio deci mămică şi-ncearcă să trăieşti
Cu ce ţi-o mai da Domnul şi mai puţină pâine...
Rămâi cu bine tată, şi vezi cum drămuieşti
Ţigările-ţi puţine...Ca să mai ai şi mâine....
-->
Comentarii
Voi ne-aţi adus pe lume! De ce ne-aţi alungat??
Să plângem azi zadarnic în florile din glastră??
Eram copiii voştri! Copii ce i-aţi uitat...
Că, n-am murit de gloanţe, ci de uitarea voastră..
...puternic, emotionant !!! Multumesc,pentru acest moment !
Mulţumesc tuturor de vizită şi pentru că sunt alături de sufletul meu.
Cu drag, Lucia
Rodica, tu eşti umbra, ce-mi dă răcoare-n zilele mele fierbinţi!
Te îmbrăţişez dragă, Lucia
Domnule Sprâncenatu, mulţumesc pentru trecere şi înţelegere...Cu darg, Lucia
Şi-apoi, sunt duşi în ''cinste'' la groapa de gunoi
Şi-aşa de ochii lumii, să potolească gloata,
Se trage-o vorbărie, se zice că-s ''eroi''
Turnându-se pe ei, uitare cu lopata!!!.......
Un poem încărcat cu durere și suferință ce expimă sublim crudul adevăr ! Felicitări !