Trecut-au luni și ani la rând trecură,
Din prima seară în care te-am văzut,
Când ți-am zărit frumoasa ta alură
Și un chip ce îmi părea de necrezut.
Un înger ce venise din neantul
Întunecos al străzii în asfințit
Și imedeat eu am simțit impactul
Frumuseții tale care m-a vrăjit.
Sub geamul meu în fiecare seară
Pașii tăi târzii îi așteptam cu drag,
Dar te-ai întors azi pentru prima oară
Spre geamul meu cu un zâmbet tainic, larg.
Pentru un moment în jur s-a luminat,
În inimă privirea ta mi-a pătruns,
Spre tine-am fugit dar timpul m-a sfidat
Și-n întunecimea nopții te-a ascuns.
Să te mai caut nu are nici un rost,
Căci mâine iar sub a mea fereastră
Vor trece pașii așa cum au mai fost.
Speram cu drag în revederea noastră.
Cu nerăbdare am stat să te aștept,
Dar orele târzii s-au scurs în vise,
Trotuarul e pustiu și pe nedrept
Chiar gândul parcă mi se rătăcise.
Trecut-au luni și ani la rând trecură,
Ai dispărut în nopțile cu stele,
S-a rătăcit frumoasa ta alură,
Dar ai rămas în gândurile mele.
Caprar Florin
-->
Comentarii
Multumesc frumos Aurora !
Rafinament poetic.
Felicitări!