Unde-i lumina, spre care ochii mei privesc acum în noapte,
unde-i cărarea pe care paşii mei doar lângă tine vor a o străbate
unde eşti tu, cu doruri mii şi adâncimi de suflet neclintite
să mi te sorb în roua dimineţilor ce nu le vreau smintite?
În care adâncimi te-ai scufundat şi nu laşi soarele s-apară,
pe ce nălţimi tu ai urcat şi laşi stingheră iubirea, să o doară?
Ce gânduri tainice ascunzi în nopţile cu lună plină
şi căror zei te-ai închinat cerşindu-le o rază de lumină?
De te-am găsit, de ce te-ndepărtezi acum de mine
şi tainice zidiri lovite vrei să fie, de fulgere divine?
Unde-ai plecat? Spre care zări rătăcitor eşti tu, nălucă,
în ce unghere-ntunecoase ţi-ascunzi iubirea şi dorul tău de ducă?
Sunt la un pas de stele pe bolta-ntunecată şi-s singură iubire,
sunt singură în noapte. Rătăcitor mi-e dorul şi-i plin de-nsufleţire
te vrea napoi cu totul, chiar dacă-i amagirea clipelor divine
când doi am fost, străini de mine şi de tine, doar sclavii vieţii caudine!
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Un poem plin de sensibilitate.Felicitari!