undine
în primăvară când
vântul se joacă prin stele
şi cerul rămâne albastru,
de geana umbrei
prind ochiul lunii
şi-o frunză se –agaţă
de astru.
fântâni ca amfore
cu cumpene-n vânt,
izvoare limpezi
ies din pământ,
timpul se-adună
cenuşă-n cuvânt,
tăcerile mele
se-adună-n cânt…
seară de basm de safir,
ce-cuprinde în ea
toate minunile,
vin din ţara umbrelor
mirosuri de mir,
cântarea cântărilor
cu glas de amir.
e dangăt pur
de harfe şi sonuri astrale,
flori în roire
se despletesc în petale,
Undine, vino, frumoaso,
din lumi depărtate,
iubitul
te-aşteaptă-n cetate.
luni, 2 martie 2015
-->
Comentarii
poem astral, incarcat de lumina si culoare, dar si de semnificatii izvorand din claritatea versului. Un poem minunat!
... cu acelaşi drag!