Trecător cu pasul rece
stai o clipă şi nu trece
noi suntem străbunii voştri,
bravii eroi!
În primăvara noastră
am fost şi noi ca voi,
dar, conform "Legământului Sfânt"
cruda moarte ca o fiară
cu a ei gheară
ne-a răpit după pământ
şi, iată, ne-a închis într-un mormânt.
Si noi ca voi
visând tot spre înalt,
spre zenit, pe unda-i lină
poleită de atâta lumină.
ne credeam făcli ce ard
în cele patru vânturi
săltand din treaptă-n treaptă
şi din har în har
cu sentimente curate
şi curate gânduri.
Eram tineri,
cuminţi şi curaţi feciori,
fecioare cuminţi şi frumoase
ca nişte dalbe flori
vibrând într-un noian de vise
tot atât de aprinse,
şi tot atât de repede stinse.
Eram harnice albine călătoare
strângând nectarul clipelor măreţe
într-o sublimă simfonie
sorbind din cupa binefăcătoare
tot cu atâta lăcomie.
Am fost cu dorul călători,
gonind ca năluca prin spaţii
visând spre albe şi mari constelaţii
dar, trecători ca vântul,
că gongul veşniciei
ne curmară avântul.
O !... dar, de-am fi iară lângă voi
v-am rescrie din nou caractere
despre « legea iubirii »
ce pentru voi prezintă
încă, mistere !...
Căutaţi calea fericirii,
iubind « Adevărul”
ca să primiţi în viaţă putere
ca să puteţi moşteni cu noi, Cerul.
-->
Comentarii