Văd urme

Văd urme


Văd urme ce-s căzute de iarnă timpurie,
în lumea mea de vise, cu dorul felinar,
găsesc și porți și trenuri și trupuri și făclie,
când timpul ne conduce trăirea-n avatar.

Povară mi-e distanța, rămasă între tăceri,
risipa mea din suflet nu mi se pare mare,
capitole de viață-s rămase adieri,
fără de praf iubito, în razele de soare.

Dar am o lume alta, departe de vreo beznă,
n-o caut bâjbâind cu o lanternă stinsă,
mă reazem de un vis și ajutat de-o mână,
atât de simplu pare ... lumina ta-i aprinsă.

E lumea de sub pleoape, sărutul tău pe gene,
nu pot să-i smulg vreodată din rădăcină vina,
lăsând tăceri pe drumuri, iubirea în poeme,
în față orizontul, și inima-ți pricina.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->