Degetele de la o mână, se joacă, se resfiră numărându
-se
că nu le-a ieşit ecuaţia strângerii cu uşa, la matematică.
S-au legat, acum şi-mi arată pumnul. Îl ţin aşa. Le e teamă
să nu mă doară, iarăşi, genunchii.
Am programată o întâlnire cu timpul şi să nu îi fac în ciudă,
aleg să merg pe un drum
şi nici nu mă interesează
dacă e înainte sau înapoi.
Privesc
(doar) apa,
se (s)curge
şi
alerg în opusul ei, până la capăt, la capătul ei sau al meu. Nu ştiu
dacă izvorul e în poiana de dincolo şi albăstrelele ţin loc de iarbă
şi cerul
e
şi sus şi
e
şi jos, acolo şi păsările valsează primăvara.
Păsări sunt sau furnici pe pământul din cer? A sunat. E pauză.
Pauză la ora de singurătate. Nici ele, durerile nu sunt singure.
Mi-am amintit de a mea. O iau cu mine şi plec la doctor
să delireze şi el. Poate îmi pune aripi în loc de picioare
şi-mi zbor dorul pe faleză.
03.03.2016 ora 13,27’
-->
Comentarii