Calatorește în sufletul meu vântul,
s-a încărcat de multe flori Pământul,
Strânge în tolba lui mai multe amintiri,
când strălucește un zâmbet în priviri.
Aud acum al vântului liniștită chemare,
se leagănă toate ramurile peste zare.
Un drumeț mai trist îmi iese iar în cale,
acum se joacă vântul în privirile tale.
Admir al Pământului veșmânt multicolor,
adierea liniștită a vântului eu o ador,
Ascunsă câteodată în umbrele tăcerii,
am uitat acum de atingerea rece a iernii.
Când Soarele pe cerul senin încet răsare,
pleacă departe a nopții frumoasă visare,
Doarme printre ramurile liniștite vântul,
a înverzit frumos în priviri și in suflet totul.
Mi-e dragă amintirea noastră în care,
aleagă printre ramuri o rază de Soare,
Pe strda bătrână sunt mai multe case,
fug de Soare mere obloanele bine trase.
-->
Comentarii