O frunză mai tristă mi-a căzut pe mână,
pe cerul întunecat al nopții norii se adună,
Cad multe frunze colorate pe mici poteci,
toată viața printre multe anotimpuri treci.
Toamna acum într-un calendar s-a oprit,
am în carte mea câteva pagini de citit,
O frunză foarte supărată departe pleacă,
și ploaia asta atât de rece o să treacă.
Cu ochii pe cerul nopții iar am rămas,
vântul printre ramurile goale face popas,
Frunzele aleargă toate într-un tainic zbor,
de o rază de Soare îmi este mereu dor.
Cad grăbite în curte frunzele mai triste,
câteodată strănutul se ascunde în batiste
Perdelele nopții călătoresc printre nori,
vântul aleargă tare peste îndepărtate zări.
Când plouă tare din ce în ce mai tare tună,
toamna este iar a grădinii mele stăpână,
Pe poteci vântul toamnei aleargă tare,
și în coșul plin de frunze multe nuci are.
-->
Comentarii