Cartea sufletului câteodată plânge,
Cu ochii închişi eu scriu acum în ea.
O lacrimă, un cuvânt adesea atinge,
Privesc pe cer o noapte de catifea.
Plutesc încet vapoare mici de hârtie,
Am rupt multe foi din cartea destinului,
Lacrimile curg într-o noapte târzie,
Simt pe chipul meu atingerea vântului.
Visul departe de lacrimi adesea fuge,
Cuvintele se pierd acum pe al lor drum.
O lacrimă supărată un cuvânt atinge,
Alta vrea să râdă, este bucuroasă acum.
În somn câteva stau ascunse bine,
Doar vântul le goneşte de pe obraz,
Bezna va fi lumină, când vei fi cu mine,
Mâinile s-au întâlnit, sufletul este treaz.
Plutesc vapoare, le duce vântul departe,
Şi eu aici pe pământ sunt trecătoare,
La mine în suflet se-ntoarce cuvântul,
Câteodată zâmbesc şi uit de ce mă doare.
Nu mai fac niciodată vapoare de hârtie,
Ştiu bine, lacrima iubirii este bogăţie.
Tot ce este frumos în iubire, este etern,
Vreau să uit de al lacrimilor infern.
-->
Comentarii