vara asta a venit pe nesimţite
Vara asta a venit pe nesimţite,
În vitralii de frunze roşii,
Aşteptând la poarta poemului
Caii copilăriei mele,
Care aveau potcoave de aur
Şi coame albastre, fluturând;
Stau la umbră
Şi sorb lacrimi din lumina solară,
Vino lângă mine
Să-ţi povestesc din visele pădurii
Nu mă lăsa să mă-mbăt
Singur cu alcoolul buzelor tale,
Te-adun mereu în mine
Şi tu te risipeşti,
Opreşte-mi eternul în surâsul tău
Plin de mister,
C-o şoaptă de dulce femeie.
sâmbătă, 2 iulie 2016

Comentarii
Foarte frumos!