vască

sonet

Prăpastia-ntre noi e-atât de-adâncă,
Aruncă-ţi părul peste hăul mare
Să-mi faci o punte şi să trec călare
Spre tine, pe cărări tăiate-n stâncă

Să strâng de chingă şi un frâu în brâncă
Şi să îmi pun în ochi un strop de mare
Ca tu să-mi laşi pe drum, ca semn, amnare,
Iubită umbră albă, pururi ţâncă

Apoi, în doi, pe cal urmăritorii
Cu piepteni aruncaţi să îi oprească
Cu perii şi cu fuse şi-apoi zorii

Tiviţi cu vin şi cu cemări de pască
Să apere iubirea şi toţi sorii
Să-ţi lumineze poarta dintr-o vască.
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->