Mă opresc la o margine de pădure,
să ascult cântecul izvorului
și murmurul vântului
ce se revasă
peste aerul înmiresmat
o noapte întunecată
cu stele ce s-au stins
mă simt pierdută în gânduri
și regăsită în umbre
în clipe de neuitat
trăite doar de noi
te simt aievea,
ești la un pas de mine
cu ochii de smarald
și glasul abea șoptit
când vraja mă cuprinde
și mă aruncă-n gol,
aștept luna să răsară
pe bolta cerească
număr petală cu petală
din floarea de cireș
spun o rugă în gând
îmi las visarea, până-n zori de zi
fiindcă sufletul îmi plânge
peste versul înmugurit
țesut cuvinte brodate cu perle
așezate în armonie,
metafore și epitete
le-am zămislit
din lut și apă stătătoare,
cu verde amestecat
străbat fără-ncetare,
întinderi nesfârșite printre păduri de brad.
-->
Comentarii
Mulțumesc mult!