De dincolo de gheţuri, neştiute umbre
Mă poartă către tine pe-aleile de vis
Şi cu rapacitate vor timpul ca să-l scurme
Să-mi ostoiască dorul ce-odată l-am ucis.
Dar dincoace de tine, se află doar tăcere
Ce se propagă-n aer cu picuri mari de ger
Speranţele timide dispar ca o părere
Şi nemişcarea toată mă-mprăştie-n eter.
Doar eu rămîn stingheră ca o baladă veche
Şi cînt o melodie, uitată şi-n falset
Privind cum doruri toate dispar doar în pereche
Cînd plînge-n vers nostalgic un neştiut poet.
Comentarii
Frumos poem