Iubeam nespus, iubeam frumos,
Dar nu știam cum să ți-o spun.
M-a ajutat, cu vers duios,
Un Eminescu, drag străbun...
Tu nu-l știai, ți l-am adus
Din file vechi și prăfuite.
Pe piedestalul lui m-ai pus:
- O, ce frumos le-ai scris, iubite!
- Nu eu le-am scris... Doar le-am ales
Să-ți spună despre-a mea iubire!
- M-ai păcălit!Ești un pervers!
Și-s singur azi, cu-a mea mâhnire...
I-am scris mesaje, vers de dor
Din eminesciana jale
S-o îmblânzesc n-a fost ușor.
- Să-mi scrii cu versurile tale!
Acum încerc, dar orice scriu
E-așa modest... Și ți le-am dat!
- Nu sunt la fel, dar măcar știu
Că mă iubești cu-adevărat!
Din Eminescu recitim.
- Să știi, cu el m-ai cucerit!
Și, după ani, îi mulțumim.
Mă simt de ceruri ocrotit...
-->
Comentarii
Mulțumesc Aurora pentru comentariu și frumoasa compoziție grafică!
Cum de le reușești așa frumos?
Cred că lucrezi mult la ele...
Un gând frumos pentru noul an!
Mulțumesc mult dragă Dorina, Un gând cald de la Brașovul înghețat.... Brrr!...
Cu drag....
Recitită cu drag. Felicitări!