noapte de decembrie,
luna,
încă, mai înoată prin valuri de ceață;
dusă de-a curentului voie,
o barcă
bâjbâie printre blocuri de gheață.
chipurile pescarilor-
tot mai crispate de griji
. întunecă zarea.
râul
își poartă întristarea
peste-ntinse pustiuri.
trecând prin poarta de stele,
o rază de soare
trezește luceferii;
alaiul de arhangheli scutură norii:
o ploaie de flori de măr
acoperă copacii.
duhoarea-
groazei și a neputinței întoarceri,
treptat dispare,
într-un nimb de alb-nmiresmat crin;
pofta lumească nu mai atrage-ca un magnet,
în prăpastie,
oamenii.
universul revigorat prin iubire
vibrează
la atingerea unui candid gând.
în cântec de colinde,
îngerii vestesc
nașterea Domnului.
omule,
privește pe Cel ce a făcut cerurile și pământul!
veșnicia a fost sădită-n sufletul nostru,
ca să putem arăta tuturor
ceva din gloria și bucuria
Stăpânului Creator.
-->
Comentarii
Adrian, mulțumesc pentru popas și comentariu.
Tuturor, anul 2022 să fie încununat cu bucurii și realizări!
Un elogiu, adus atât omului cât și Creatorului. Se sare atât de frumos de la ipostazele sobre la cele pline de viață, și așa am sărit și eu, de la sobrietate la odihna pe care mi-a conferit-o popasul asupra poeziei...
Vă doresc din suflet, cu ocazia Nașterii Domnului Iisus, sănătate și bucurii!