Ciclul; Casa de sub Măgulice…autor Mihai LEONTE
8 VEŞTI SUMBRE
Anul şcolar avea să înceapă curând adică mai exact marţi 15 septembrie 1959. Ultima mea zi de lucru a fost joi. 27 august 1959. Minica şi-a asigurat zi liberă sâmbătă, pentru a putea să mergem la Alba Iulia pentru a o vizita pe mama sa, însă aveam să ne întoarcem duminică seara. Minica avea permis CFR gratuit la clasa întâi şi eram obligat să merg şi eu cu aceeaşi clasă. Asta nu era o problemă. Ne-am întors cu trenul care pleca pe la amiază din gara mică din Alba Iulia, asta pentru a ne rămâne timp să fim liberi duminică seara. Dumincă seara am stat mult de vorbă cu Minica şi printre altele mi-a spus că mama sa o informase despre insistenţele unui colonel de a o cere pe Minica în căsătorie. Pe mine nu m-a surprins informaţia, căci Minica era o femeie frumoasă şi atrăgătoare, încă destul de tânără pentru a rămâne necăsătorită. I-am spus acest lucru deschis căci nu vedeam care îi era viitorul lângă mine. Văzându-mi deschiderea, inocenţa şi naivitatea mea în acelaşi timp, m-a sărutat prelung şi a început să-mi spună ce credea ea despre noi. Eram nişte copii naivi totuşi, mai ales eu! Ea, Minica era dornică să aibă un bărbat, nu pentru ea ca femeie, ci pentru siguranţa ei de viitor. Nu am contrazis-o şi i-am spus doar că numai ea putea alege ce va face. Nu puteam să-i promit nimic. Căci şi viitorul meu era incert. Seara se părea mai tristă ca altădată, dar nu lipsită de multe drăgălăşenii pe care ni le ofeream reciproc ori de câte ori ne întâlneam.
Marţi am început şcoala şi intram direct în practică, care pentru noi cei din anul trei era de trei săptămâni pe lună, după aceea aveam o săptămână de cursuri la sediul şcolii. Prima săptămână de practică a trecut fără prea multe probleme. Sâmbătă când am ajuns la sediul şcolii pe ziarul Sportul am găsit un semn. Asta însemna că eram căutat şi aşteptat. Am ieşit în oraş aşteptând un semnal, căci nu îndrăzneam să merg la Minica. A venit cineva la mine şi mi-a adus un bilet prin care eram invitat şi aşteptat. Nici vorbă să mai plec la internat în seara aceea. Am aflat astfel că într-adevăr colonelul îi trimisese o scrisoare cu cererea în căsătorie. Minica mi-a dat-o să o citesc. Eram în pragul unei decizii pe care urma să o iau pe loc. Dacă citeam scrisoarea îmi încălcam principiul de care dădusem dovadă până atunci, adică acela de a nu intra în secretele intime ale Minicăi. Dacă nu o citeam mi se părea că o neglijez. În minerit decizia trebuie să o iei repede, altfel muntele se surpă pe tine şi pe ortaci. Am luat plicul în mână şi l-am tot învârtit până când Minica l-a deschis şi a început să-mi citească scrisoarea colonelului. O scrisoare decentă şi destul de protocolară. Am ascultat-o pe Minica până la capăt după care am spus foarte convins; asta e situaţia. Minica s-a uitat cu un fel de curiozitate la mine şi mi-a spus deschis; nici Alexandru Macedon nu dădea un altfel de răspuns, care însă nu rezolvă nimic. I-am spus Minicăi să facă doar ce trebuie şi ce crede ea de cuviinţă. Eu fiind doar pionul luptător, care trebuia să readucă regina pe tabla de şah. Concluzia mea a lăsat-o fără un răspuns imediat, dar mi-a dat dreptate. Minica trebuia să răspundă colonelului cât putea ea de repede. El o asigura de un post bun, fie în unitatea militară, fie oriunde ar fi dorit ea în oraşul Alba Iulia. Duminică seara am mers la film dar ne-am întâlnit doar în ultimul rând al sălii de cinema. Am fost mai mult decât cuminţi, căci aveam vecini care se uitau la noi. Mi-a şoptit că mă aşteaptă acasă după ce se mai întunecă. Am respectat dorinţa ei şi m-am prezentat la adresă după ce se înserase bine. Orele erau limitate căci eu trebuia să mă întorc la internat, fiindcă a doua zi la cinci dimineaţa plecam în practică la mina Haneş. Nu eram nici supărat, nici bucuros. Intrasem într-o stare letargică şi nici nu ştiam ce trebuia să fac. Minica m-a încurajat spunându-mi că sunt un băiat cum nu a mai întâlnit. Am luat această remarcă de bună. Ne-am despărţit cu un fel de regret, dar mulţumiţi cu ce primisem de la destin până acum.
-->
Comentarii
Am lecturat tot...mai astept de la d-voastra ...intamplari din viata d-voastra...sunt interesante...
Ma e ceva! Episodul 11: Scrisoarea
Multumesc pentru citire si mai ales pentru comentarii.
...s-a..terminat?....
Frumoasă relatare.Felicitări!