Vezi
Vezi ce departe-i țărmul la care ne iubim
și drumurile-s toate în teama să călcăm,
căci sunt destule clipe-tăceri,în care știm,
nelilinistea din piatră, pe care-o căutăm.
Noi am ales să mergem tăcând pe-acest Pământ,
trecând dintr-o mirare, în alta până piere
tiranul timp va face, din noi un alt cuvânt
Pământul se transformă, el însuși în durere.
Pornesc pe drumul meu, cu sălcii clătinate
am mult ca să-ți spun, doar norii mă aud
și fiecare pas, din inimi neîntinate,
mă face să mă pierd și-n el să mă afund.
Eu merg acum iubito,nu-s rătăcit pe drum
descopăr,am în vise și-n palme nemurirea,
nu-s o foșnire stinsă, nici prefăcută-n fum
doar țărmul mării noastre, își pierde amintirea!
-->
Comentarii