dacă-l atingi se clatină ca o frunză,
în oglinda cerului este o bulă de săpun.
Nu se ştie cum o să fie...
Părăsit se goleşte de arome
de nimeni nu-i simte lumina cum se umbreşte.
Atunci când devine stăpân pe trup
şi intră-n el cu voinţă dulce
simte cum îl cuprinde născătoarea fiinţă.
Desigur are şi un suflet înmiresmat,
un flux care-i pătrunde-n gânduri
iar despre viaţa care curge ca un râu
ştiu ca are marea ei,
străjuită de ţărmuri
la care ancorează corăbii pline cu vise.

Comentarii