Definiții de-aș croi
despre viață-n poezii,
mi s-ar părea un cântec surd,
cât aș vrea eu,
nu-l aud.
Viața-mi pare o spirală,
Uneori, mult prea banală,
C-un azimut spre infinit
spre-amurgul șters,
nedefinit.
Viața-mi pare o umbră vie,
iluzorie se știe,
care arde-n veșnicie.
Arde-n păcatul tăcerii,
stinsă-n lacrima durerii.
Viața pare joc de carți
când ziua-i prelungită-n nopți,
când ai noroc și tragi un as
vine destinul
și te-ai ars.
Când crezi că zbori spre înflorire
și te hranești doar cu iubire,
sortirea aripa îți frânge,
iar cerul,
stelele își stinge.
Viața-i peron de așteptări,
cu lungi opriri, ca trenu’-n gări.
Cu zbor spasmodic către soare,
îi simți căldur-apoi te doare,
dar te oprești pe colt de cer
nedeslușind
a lui mister.
Viața-i șir de anotimpuri
cu stanci înalte peste timpuri,
prăpăstii ce le ocolești,
de ești sortit
să nimerești.
Viața-i a lumii risipire,
între durere și iubire,
e scena omului”actor”
cât face parte… din decor.
Amalgam e tot în minte.
-Cum era oare-nainte?
Sigur toate-aveau un rost,
Consistență
și un cost.
-->
Comentarii
Frumoase versuri!