Viaţa spartă-n cioburi

Viaţa, îmi este spartă în trei cioburi,
Rog primăvara, picteze ceru-n alb,
Iar anii vieţii îi contabilizez în noduri
În miile petale, ce ning, ca visul dalb.

Un ciob al vieţii e copilăria,
E limpede şi străluceşte-n soare,
Seamănă cu frumuseţea, omenia
Făr’ amintirea ce umbreşte, doare.

Tinereţea este ciobul fericirii,
Străluceşte în visele iubirii,
Are cer senin, brodat cu stele
Cântul îngeresc, zborul printre ele.

Cu flori de lacrimi îmi îmbrac iubirea,
Din anii tinereţii, zidită-n lut,
Soarbă raze de soare-i e menirea,
Acum că este prefăcută în trecut.

Pe cerul ce acoperă sortirea,
Rămas este un ciob fără lumină,
Vrea să-nţeleagă care-i e menirea
Şi de, va mai primi mila divină?

1979323655?profile=original

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Ioan Muntean a comentat la postarea de pe blogul Ioan Muntean Finicul care opreşte căutarea
Acum 21 minute
Ioan Muntean a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean Finicul care opreşte căutarea
Acum 25 minute
postarea de blog a lui Ioan Muntean a fost prezentată
Acum 25 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 25 minute
Mai Mult…
-->