Viata fara ancora

[Suzanita_liliana]

Exista acesti profund nelinistiti ai sortii , care la modul real sau imaginar aleg sa plece mereu in cautarea intregirii lor.Acum ,vezi ,s-ar putea ca unii sa vrea o implinire spirituala ,sentimentala ,altii sociala ,ori poate materiala.Fiecare primim ceea ce alegem.Pe drumul pe care pornim, mergem optimisti ,numai ca nici in acest caz multi dintre noi nu avem un scop in sine bine stabilit ,poate doar cei pt care valorile materiale au insemnatate mare si-si inmagazineaza toata energia in realizarea si sporirea acestora. Mi-am amintit de o situatie din propria mea familie : o fata care desi a studiat foarte mult aici, a luptat enorm sa-si realizeze un statut social superior prin propriile puteri, neavand o familie foarte instarita sa o sustina.Si care ,dupa ce a dat licenta si a facut un an de stagiu , a hotarat sa plece din tara ,fara sa mai vrea sa continue ceea ce incepuse si desavarsise aici ,dar doar o parte mica din ceea ce ar fi fost normal sa fie.Sunt multi ani de atunci, mereu am fost tentata eu insami sa pornesc pe un drum mai aventuros, in care sa cunosc locuri deosebite si alte meleaguri cu obiceiurile lor.Am sacrificat visul acela pe stabilitatea dictata de ratiune si am preferat sa-mi realizez aici o situatie si sa-mi fac o familiePe masura trecerii timpului, ma intalneam cu ruda mea , care povestea prin cate tari a trecut si ce locuri exceptionale a vazut.O priveam si ascultam fascinata si ma gandeam ca de fapt cu asta ramai in viata,nu cu valori materiale , nu cu ceea ce bagi in stomac pt ca la urma urmelor , nu-ti trebuie mare lucru pentru a ,,functiona '',ramai cu hrana pt suflet.A sti ,a vedea ,a afla , a cunoaste....Nu zic, poti face asta si comod de acasa ,prin intermediul cartilor, a netului ,a televiziunii...Dar nu e acelasi lucru cu a fi acolo.
Si a mai trecut un numar de ani,situatia mea stabila , este la fel : banal de linistita si mi se intampla cu regularitate cam ceea ce mi s-a intamplat si ieri sau cu sase luni in urma.Impactul destul de neplacut, poate chiar traumatizant l-am avut vazandu-mi ruda extrem de debusolata , poate satula de atata peregrinare prin lume fara sa aiba un loc al ei .I-am vazut tristetea din privirea cu care-mi urmareste fiicele,acum adolescente si regretul ca ea nu si-a facut inca o familie , nu are copii.Si eu care aveam impresia ca ea se simte implinita ,avand posibilitate si curaj sa dea curs acelui impuls nemaipomenit de a calatori, de a cunoaste ,de a afla.
Si uite-asa vazand cum viata ne aduce raspunsuri la multe din intrebarile pe care ni le punem, ma incapatanez si eu sa strivesc ,sa nu iasa la lumina acea intrebare pe care ti-ai pus-o si tu : ,,de ce imi mai doresc, fie si numai pentru a clipa, sa pot trai un strop viata fara ancora? Si ma intreb, cu teama si nesiguranta, daca vreodata bucuria de a-mi face bagajele, de a pleca, de a fugi si de a lasa totul in urma imi va permite sa fiu cu adevarat fericita.''...

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]