vin la vămi reziduale
vin la vămi reziduale
unde lumile se cern,
unde curg ușor luceferi
și pe cerul meu se-aștern.
unde toamna se destramă
în tăcerile din noi,
galbenă ca o maramă,
printre umbre, printre ploi.
unde timpul cere vamă
în culori de catifea,
dimineți ca de aramă
cad în ceașca de cafea.
vin la vămi reziduale
născocind povești în doi,
lăsând totu-n voia sorții
și dând timpul înapoi.
haide, vin la mine-n gând,
mi te-așează peste vise,
prinde-mi ochiul meu flămând,
cu iubirile promise.
vin la vămi reziduale
să te văd când nu mai ești,
zborul tău spre veșnicie
e o carte cu povești.
miercuri, 13 noiembrie 2013
-->
Comentarii
Mulţumesc Emilia.
... cât de frumos spus! Admiraţie!