Vin sărbătorile!
Împărăția fulgilor de nea
Și-a mutat Raiu-n cetini de legendă,
Cu clipe ce ne-ndeamnă a visa
Și-o fericire care ne inundă!
Ne-aduce renii în seara de Ajun
Cu ei... o sănioară fermecată
Și-un dar, să nu ne întristăm nicicum,
Adeverind legenda de-altădată!
Glas de colinde se-aude în pridvor,
Din vremea când eram copii și noi,
Cu lacrimi multe la auzul lor
Și nostalgia clipelor de-apoi!
Săgeți de foc mă țintuiesc în prag
Din ochii de copil ce-am fost odată,
Noian de amintiri ce curg șirag
Mă duc la colindat, din poartă-n poartă!
Te-aud măicuță cum mă sfătuiai
Să nu mă las furată de-nserat’
Iar de-o faceam, mereu mă căutai
Sau trimiteai pe taica-l meu prin sat
Să mă păzească de-al câinilor ,,colind”
Și taina nopții ce se lăsa îndată...
Astăzi, măicuță, te port cu mine-n gând,
Iar pașii tăi îi simt pe urme-mi, tată!
Vin sărbătorile... iar tot ce îmi doresc
E să mai fiu copil, să cânt colinde
Părinților, ce astăzi îi iubesc
Din sufletu-mi de fiică și părinte!
Lili Șipoteanu
-->
Comentarii
Mulțumesc pentru popas și apreciere, Lenuș!
Frumoase versuri!