S-au târât cu rănile deschise
să-şi salveze colegii de moarte,
au făcut scut din propria lor teamă
pentru o şansă de supravieţuire
aşteptată de oriunde.
Era atâta dezolare şi atâta încredere
încât cu cerbicie au învins
frigul şi zăpada
suflându-şi în ceafă,
respirând focul aprins.
Oră după oră
ştiu să nu moară vorbindu-şi,
se făcea noapte şi ceaţă
târizul şi spaima ameninţa,
vin salvatorii...
-->
Comentarii