Să torn amintirile peste mine, am fost aseară şi muzica
mă purta pe ringul de acum două decenii. Îmi tremurau
picioarele şi oasele se loveau între ele. Doar eu singur
între atâtea feţe „noi şi vechi erau toate”. Îmi părea că aveam
senzaţia aia de nou-născut când mi se deschidea orizontul
trecut în faţa ochilor şi înfulecam hulpav de foamea trăirilor
de atunci, aperitiv bogat şi viu colorat deşi e toamnă
şi friptura am tăiat-o să curgă sânge, să văd iluzia că sunt tânăr
şi tortul mi-a îndulcit amărăciunea
când realitatea m-a trezit şi vin
şi roşu a fost. L-am lăsat să curgă
pe mine când am trecut pe lângă masa
cu acele clipe trecute. Şi dor
de ciudă ca au trecut douăzeci de ani de atunci,
mi-am luat paşii în cârcă, la plimbare prin noapte
şi udă era. Nici nu mai ştiu dacă ea sau ochii mei.
Aştept să (re)vin sau să-ntreb timpul dacă mă mai primeşte.
14.09.2014, ora 10,59’

Comentarii
multumesc mult Lenus, o zi asa cum ti-o doresti, Marius
Frumoase versuri!