Specialiștii în terapie prin miscare sau dans folosesc mișcarea pentru a recupera sănătatea unui pacient, lucrând cu persoane de vârste diferite. E vorba fie de adolescenți care se confruntă cu anxietatea, de cei care suferă traume, de vârstnici care suportă boli grave precum Alzheimer, sportivi de performanță,etc.
Terapia prin mișcare și dans are multiple avantaje,acelea de a putea fi folosită într-o varietate de locații, cum ar fi:spitale, săli de clasă, case, cămine de bătrâni și centre de reabilitare, pentru multe tipuri de pacienți, fie copii, adulți sau vârstnici,
Se combină activitatea unui terapeut tradițional, cu o cunoaștere profundă a corpului uman și modului în care mișcarea poate fi conectată la sănătatea generală umană
Specialiștii psihologi definesc terapia prin dans, drept utilizare terapeutică a mișcării, pentru dezvoltarea integrarea socială, cognitivă și fizică a unei persoane/1/.
E vorba de o abordare a vindecării, bazată pe afirmația că mintea, corpul și spiritul omului sunt inseparabile și interconectate.Mișcarea poate fi atât un instrument de evaluare, cât și un mod de intervenție pentru vindecarea omului
Nu există un singur tip de stil de mișcare, în cadrul acestor metode terapeutice. Programele variază de la dansuri tradiționale, la forme subtile de mișcare, precum întinderea trupului, pentru calmarea corpului./1/
Mișcarea, în cadrul terapiei prin dans este mai complexă decât cea pentru un simplu exercițiu fizic.Acțiunile efectuate,apreciate prin fluiditatea acestora, mișcările sunt interpretate de psihologi mai mult ca limbaj, insuficient cred.
Persoanele care utilizează terapia prin dans în cadrul unui tratament specific folosesc mișcarea pentru a comunica sentimente, dar mai ales trăiri.
Terapeutul răspunde mișcărilor pacientului, evaluează limbajul corpului, comportamentele nonverbale și "expresiile emoționale" , denumite doar astfel de psihologi, pentru a promova intervențiile și a răspunde nevoilor specifice unui pacient.
Poate folosi mișcarea, dar și dansul, pentru a ajuta pacientul să realizeze integrarea sa inclusiv emoțională, fie cognitivă, fie fizică și/sau socială.
Beneficiile propuse includ în special reducerea stresului, dar și un management al stării de spirit umane.
În cadrul recuperării, legat de tulburările de alimentație, terapia prin mișcare sau dans poate contribui la îmbunătățirea "imaginii corpului "pacientului, și implicit a aprecierii lui de sine.
Întemeiată pe concepția psihologilor, mișcarea și emoția sunt interconectate.
O exprimare creativă poate ajuta la îmbunătățirea abilităților de comunicare pacient-medic, realizarea unor relații mai bune.
Mișcarea poate exprima aspecte interesante ale unei personalități umane, cu care un terapeut poate fi în același ton, pentru realizarea unei conexiune bune în recuperare.
Este un fapt binecunoscut, acela că mișcarea este valoroasă pentru corpul și mintea umană, dar nu numai. Beneficiile mișcării sunt numeroase altele.
Aceleași endorfine/ 3, 4/ de exemplu care ne fac să ne simțim mai bine, atunci când ne mișcăm, ne ajută să ne concentrăm și să dormim bine, să avem mai multă energie, să devenim mai rezistenți, atunci când ne confruntăm cu provocări mentale sau emoționale ale vieții.
Kineto-terapeuții care ajută pacienții la recuperarea prin miscare sau dans, nu sunt doar profesori . Ei sunt cadre medicale și specialiști inclusiv în educație fizică, cei care folosesc mișcarea corpului în tratarea pacientului/1/.
Privitor la dans, psiho-terapeuții consideră că limbajul nonverbal este la fel de important ca acela verbal .
Abordează acesta cu pacienții în sesiuni individuale, de cuplu, de familie, dar și de grup, pentru observarea și evaluarea atât a subiecților, cât și a propriilor lor mișcări, folosind comunicarea verbală și nonverbală. Aceasta, pentru a crea și apoi implementa intervențiile optime privitor la integrarea emoțională, socială, fizică și cognitivă a persoanelor.
Centre de tratare a tulburărilor alimentare, de exemplu cele diabetologice oferă inclusiv această opțiune de terapie. Nu există o abordare unică pentru tipurile de afecțiuni și Programele de recuperare.
Dansul este una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale omului. A fost şi a rămas însoţitor al unor ritualuri, sau ceremonii semnificative din viaţa lui.
Arheologia are dovezi, vechi de multe mii de ani care atestă faptul că dansul este şi a fost însoţitor al civilizaţiei umane.
Imagistica medicală modernă de exemplu ne spune că anii de practică ai dansatorilor profesionişti se văd nu numai pe trupul lor, ci incluisv pe creierul acestora. /1/
Ca formă de exprimare a emoţiilor şi sentimentelor, dar mai ales a trăirilor / 3, 4/, dansul ne ajută să ne conectăm mai bine, prin muzică, pentru ca apoi să ne exprimăm liber prin mişcare.
Nu este vorba doar de necesitatea de a ajunge la o performanţă, fie artistică sau estetică, ci, de aceea de a ajunge la nivelul de orientare, care să ne facă să uităm de lumea socială, care să ne permită să exprimăm trăiri interioare prin mişcare.
Este vorba de momentul la care încetăm să ne mai întrebăm cum arătăm, şi ce înţeleg alţii din ceea ce facem noi. Nu mai contează decât ceea ce simţim noi, cum exprimăm ceea ce simţim prin mişcare.
Aceasta ne face să înţelegem de ce unii dintre noi avem nevoie de un stimulent, înainte de a ne face curaj să dansăm la un eveniment/1/.
Din cauza vieţii moderne, axate mai ales pe sine, ne pierdem pe noi cei autentici. În acest context, anumite studii de specialitate confirmă eficacitatea tipurilor de dans care pun accentul pe exprimarea liberă a mişcărilor umane, nu pe o anumită postură, cum ar fi de exemplu dansurile latino versus valsul vienez.
Stim că nu e neapărat nevoie de o exprimare verbală a emoţiilor, spun psihologii. Dansul poate ajuta la "sublimarea prin mişcare" a conflictelor noastre interioare sau a lucrurilor rămase nespuse, un fapt real, afirmat, dar uitat din nefericire imediat de psihiatri, neurologi sau psihologi.
Studiile ne arată şi că, o corectare a posturii şi o îmbunătăţire a imaginii noastre corporale, ambele metode ne ajută la dezvoltarea abilităţilor de comunicare nonverbale şi a celor de conectare socială.
Există studii recente care scot la iveală consecinţe pozitive neaşteptate, de pildă ameliorarea unui anumit tip de tulburări de echilibru generate de urechea internă. Despre acestea am vorbit anterior / 3, 4/.
Alte păreri ale psihologilor, medicilor fie neurologi, psihiatrilor sunt acelea conform cărora dansul ajută creierul uman în procesul de rezolvare a unor probleme, stimulând un anumit tip de gândire, cea creativă divergentă /1/.
Dar în procesul de învăţare a paşilor de dans este inclus şi cel de repetare în memorie a acestora, iar acesta îmbunătăţeşte memoria musculară, de fapt cea celulară, care la rândul ei este factor determinant complex în menţinerea unei scoarţe cerebrale sănătoase./1 , 3, 4/
Pur şi simplu, atunci când dansul implică doi parteneri, ceea ce este important, acela de a dansa, înseamnă a fi atent la ce face celălalt, a te sincroniza cu acesta, a avea un scop comun cu ceea ce execută el.
Atunci când viaţa omului se duce prea repede-înainte, rareori avem timp să ne concentrăm atenţia la partenerii de viaţă, fapt regretabil.Dansul poate fi senzual. Un exemplu poate fi tangoul/ 1/.
Dansul Salsa propune o altă abordare: aceea a leaderului şi a follower-ului, respectiv partenerului, cel care-l urmează pe acesta /1/ .
Poate fi vorba şi de o lecţie privitor la beneficiile imperfecţiunii, pentru că dansul răsplăteşte, chiar dacă paşii tăi nu sunt cei ai unui profesionist.
Într-o lume în care raţionalul pare doar a fi baza existenţei noastre, poate interveni o "experienţă sufletească "interesantă prin dans.
Concomitent cu recâştigarea acestei abilităţi, reintrăm în contact cu partea noastră sufletească , reuşim să o exprimăm. Terapia prin dans şi mişcare2, 3, 4, pe aceasta pune accentul, pe conştientizarea, integrarea şi exprimarea trăirilor noastre cu ajutorul dansului.
.
Bibliografie
1. https://www.unica.ro/divertisment/terapia-prin-dans-2-170905
2. (http://www.adta.org/)
3. Mircea Florin Caracaş, Constantin Bogdan, " Vindecare prin muzică" , vol I, editura EIKON, martie 2018,
4. Mircea Florin Caracaş, Constantin Bogdan, Eugen Caracaş, editura ePublishers , "Vindecare prin muzică" , volumuI II, aprilie 2020
-->
Comentarii