Cine
mi-a pus norocul
pe tăişul cuţitului
unde moartea pândeşte
şi-mi aştept hotărârea
să fiu salvat?
Faţă de mieii zburdalnici
mielul din mine mai are o şansă,
să nu-l mănânce imediat pământul
şi se foloseşte de ea.
În vremea ce mă umple palidul
în somnul meu o să cauţi
poemele dăruite vieţii
ce urcă spre Tine.
Pe ziduri stau îngerii,
teama umbrei dispare,
zidul în mine-l înalţ
încrustat cu însemne cereşti
şi o vioară verde,
să mai pot sta în genunchi
lângă genunchii grijii tale
până voi da de plinul
pe care-l naşti
din adâncul filon de iubire
mai liber decât ideea.
-->
Comentarii