vis
amândoi fugim peste lucruri,
zburăm ca două păsări,
în acestă cursă trâmbițele frigului
sunt aceleași peste tot,
cuvintele-rubini de sânge
tac în buza amurgului,
pe sânii tăi strălucește marmora
în haite de lumini,
parcă am fi într-o procesiune de nimfe
care alunecă-n oglinzi sparte,
scene bucolice
cu cerbi care se-adapă
în lacuri de argint,
fântâni cu ugere de izvoare
din care țâșnesc vise,
soare-apune pe un destin
care cade-n ruină,
se stinge polenul luminilor
și-nvăluie șerpește luna
ca pe o primadonă
prinsă-n desmăț cu un prinț,
covoare de cer
pictate cu fluturi
și îngeri ce vor s-ajungă-n rai,
cuvintele cad
ca frunzele toamna
într-un tărâm de brumă.
noi zburăm încet pe lângă lucruri
să nu trezim ecoul
care moare ca o rugăciune,
printre umbrele sunetelor
ce se pierd în zare…
sâmbătă, 24 mai 2014
-->
Comentarii
Frumos vis!