Constelaţia stelară e aproape
Tot mai aproape de visele toate
Doar gândul aparte m-apasă pe ploape
E-un gând de departe.
Frunzele foşnesc sub apăsarea voinţei
Din departarea celestă se simte agale
Un dor ce porneşte din a conştiinţei
Voinţă sublimă ce porneşte la vale.
E semnul ardente al ei amăgirii
În toamna târzie ce-şi joacă iar rolul
E visul fierbinte al ei despărţirii
Ce încă doar noapte îi duce obolul.
Fantasme sordide se configurează
Doar în depărtarea cea grea şi amară
În suflet e cald şi se luminează
O rază de lună mă tot împresoară.
Dar fire de zori în geam reapar
El visul de noapte se tot risipeşte
Stau în picioare şi nu am habar
De voi urma visul ce încă trăieşte.
-->
Comentarii