VIS DE SEARĂ

Nebunia vine peste mine, peste ţine,
într-un asfinţit convulsiv, indigo.
Las parfumul meu pe florile de iasomie,
dansăm un dans de umbre călătoare
cerşim o dulce-mbrăţişare
topim buzele-ntr-un sărut de sare…
Mătasea neagră alunecând
dezveleşte o inima-nsetată,
corpurile se intersectează vibrând,
ochii se pierd în bruma deşertului.
Somnul mă prinde-n braţe.
Mi-ai citit poeziile
şi trupul  a rămas neatins,
într-o seară atât de frumoasă.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->