mai știi tu, toamna-aceea când visele foșneau,
atingeri diafane în șoapte de mătase,
când numai trubadurii în noapte ne cântau,
stârnind nemărginirea, în clipele rămase.
când agățam în ramuri speranțe aurii,
neparguite încă de soarele tomnatic
și te-nveleam cu doruri în serile târzii,
să nu se-aștearnă bruma, în suflet singuratic.
și azi mi-e cald în suflet, în toamna asta dulce,
mi-e soare și mi-e bine, deși e altă toamnă
și-adorm...și numai dorul nu pleacă să se culce,
iar tu mi-apari în vise, la braț cu altă doamnă.
-->
Comentarii
Va multumesc din suflet!
Ella, un singur lucru ştiu sigur: versurile tale sunt minunate.
Frumoase versuri,felicitări!
Multumesc din suflet! Seara minunata!
Un poem frumos cu multă sensibilitate...Felicitări!