În ochii tăi ceru'-mi dădea binețe
Iar brațul tău îmi dăruia căldură
Și-n locu-mi ar fi vrut să se răsfețe,
Eternitatea cu un colț de gură.
Dar ce himere ți-au intrat în sânge
Și vorbele nebune le-ai purtat
Pe suflete s-alerge spre-a le frânge
Și-n întuneric greu le-ai aruncat?
Mă înfășor în noapte să dispar
A-moarte întunericul miroase
Singurătatea lovește dur și rar
Când sfarmă-n pumni durerile din oase.
Nu-mi joc iubirea ca pe-un simplu rol
Pe scenă astăzi a căzut cortina
Simt doar că sufletul rămâne gol
Când de pe cer ai stins cu-n gând lumina.
Nu-ți cer iertare că plânge dimineața
În ochii mei rămâne întuneric
Tu ești nemuritor trăiește-ți viața
Iar eu rămân în visul meu himeric...
de Gabriela Mimi Boroianu
12.11.2014
-->
Comentarii
Superbe versuri Mimi!
Nu-mi joc iubirea ca pe-un simplu rol
Pe scenă astăzi a căzut cortina
Simt doar că sufletul rămâne gol
Când de pe cer ai stins cu-n gând lumina.
Sărmani actori pe scena vieții, ne jucăm
fiecare rolul, când vesel, când trist,
râzând ori cu lacrimi în ochi,
demonstrându-ne marele talent,
dând dovada înțelegerii și urmării
unui destin ce ne este scris în
Marea Carte.
Minunate versuri, neprețuită prietenă!!
Am citit cu deosebită plăcere!!
Felicitări!!!