Dac-aș putea să mă întorc în timp,
Te-aș fereca în lanțuri să nu pleci;
Te-aș îmbrăca în veșnic anotimp,
În flori de măr pierdute pe poteci.
Te-aș aromi în cântece și ambră,
Ca pe-un poem născut din absolut,
Din infinit ascuns în fir de iarbă
Și dintr-un dor nebun, necunoscut.
N-aș mai lăsa destinul să cuvânte;
Te-aș cuibări în palma mea pe veci,
O strună de vioară-n zori să cânte
Ți-aș dărui de-ai vrea să te întorci.
Ne-am rătăci în vis de primăvară,
În păr am împleti ploaia și vântul
Și-am râde-n zori, ca și odinioară,
Sfidând durerea ce-a urzit trecutul.
-->
Comentarii
Foarte frumos!
Vă mulțumesc.
citit cu drag. Ritm si rima aproape perfecte, o iubire absoluta invaluita in iubire absoluta... de cuvant