Sunt călător singuratic
prin parcul încărcat
cu magici tei înfloriţi,
ascult glasul inimii rebele
sorbind aroma florilor de tei seculari.
Ei nu au cuvinte, nu pot mărturisi
mulţimea poveştilor de iubire
trăite intens pe banca suspinelor
adăpostită de crengile aplecate
de perechile de îndrăgostiţi
Visez cu ochii larg deschişi,
praful stelar din suflet meu
coboară ca o ploaie torenţială de vară
peste trupul iubitei desculţe,
care aleargă ca o felină fericită,
savurând a stropilor răcoare,
picioarele ei sărutâ firele de iarbă
proaspăt cosite-n zori.
-->
Comentarii
Multumesc din suflet Emilia ..! Admiratie..
Reminescenţă şi vis... Semn de lectură şi apreciere...
Multumesc Ioan..Cu prietenie, Dan