VISUL
Plăcerile care mă-nfierbântă
târziu, când visez în noaptea albastră,
n-aș vrea să fie distruse
de zorile care, devreme, bat la fereastră.
Visam că zbor pe cai înaripați
și-n drumul către cer sunt un nemuritor,
privind în urmă castelele cum ard
cu sechestrate fete de-mpărați.
Soarele s-a pus pe genunchi
ca două faruri luminându-mi calea,
să pot străpunge noaptea
ca raza de lună văzduhul și marea.
Florile, păsările și stelele
mă-ndeamnă să mă disipez în univers,
dar din prea multă dragoste de părinți
îmi voi găsi locul în adâncuri și-n vers.
Am trăit o fericire nemărginită,
cât a durat visul din somn.
Acum sunt bulversat, sunt trist,
că și eu, oropsit, ca voi toți, sunt om.
ION I. PĂRĂIANU
-->
Comentarii