Mă plimb pe bulevardul tăcerii
zgomotele s-au chircit
în viziunea speranțelor mele
plecate spre infinit.
M-am schimonosit cu joaca
de copil nevinovat
nimeni nu a putut să afle
la ce am sperat...
Paralizie infantilă
lume agățată de ieșirile mele
la margine de drum
copii pescuiesc stele.
Madona mișcă un evantai
spunându-mi că-i doar o glumă
eu stau întins pe nori
doar așa... într-o rână...
Mă plimb pe bulevardul tăcerii
fără să gândesc că mă mișc
în întunericul ideilor mele
orbire totală eu risc.
Mă țin de o balustradă de aer
echilibru instabil
lumea crede că sunt fraier
toți își fac cruce... Amin !
Mă urc pe trepte de planete
Nichita și Păunescu ce-i ador
amândoi... cu mine... se pare
trilogie abstractă cam vor.
Sunt invitat neoficial
în palatul gândirilor mute
unde trupuri stau pe divane
ce-s fără de arcuri... făcute...
Vladimir Nichita / Australia.
09/04/2019
-->
Comentarii
mulțumiri, dragă Maria
că îți place poezia -
ești o Doamnă minunată
ce de mine-i apreciată !
Frumoasa compozitie!
întrebare și mirare
când Dorina timp nu are -
fiind foarte *ocupată*
dar o să termine-odată...
așa că aștept de zor
ăst taifun „nimicitor” -
îl și simt în calea mea
vine, vine... ha ! ha ! ha !
îl ignor și eu un pic
căci vreau ca să-ți dau pupic -
pe-ale tale buzișoare
că un „frate” ce-i mai mare...
ce-o mai fi, nimeni nu știe
poate-un pic de poezie -
de la Melbourne către tine
cu urări faine... de bine...
DORINEL !
„Frică”... de ce, Vladimir?
Mă întreb și tot mă mir.
Eu sunt foarte ocupată,
Dar voi termina odată
Și-oi veni ca un taifun.
Îl simți? S-a pornit la drum.
Nu, nu stau în „cămăruță”
Timpul m-a lăsat... desculță!?
Totuși îl ignor un pic
Să-ți trimit dulce pupic
Și o caldă-mbrățișare
De la „sora” ta mai mare.
Ce-o mai fi vom mai vedea.
Acum, mă strigă viața mea,
Dar de pe plaiul bănățean
Ofer un salut Cronopedian.
doar o poză din natură
nu îmi spune mai nimic -
ca urmare a ta față
vreau s-o văd
măcar un pic...
deci Angela
cred că-i bine
să arăți ce-i esențial -
fără ascunzișuri pline
de *mister* Cronopedial...
Aștept cu nerăbdare poza
ta... la profilul tău, Angela !
Mulțumesc pentru aprecierea
poeziei mele...
ANGELINA !
mulțumiri, dragă Maria
pentru că mă apreciezi -
cât și pentru comentariu
prin care mă-ncurajezi !
Dorinel, retrasă este
într-o cămăruță mică -
n-apare-n sufragerie
căci de mine-i este ”frică”...
în umbră, cică-i mai bine
fără să ne confruntăm -
dar eu nu mă las, se știe
îi scriu versuri, căci n-am somn...
Dorinel, nu sta ascunsă
sunt aici și n-am plecat -
vino lângă mine, fato
căci am chef de-mbrățișat...
să comunicăm în rime
este tot ce îmi doresc -
căci motivul e doar unul:
Cronopedic... te iubesc !