Plânge pământul pe care-l călcăm
Cu ură, cinism. Plini de noi
Și orbi, în nepăsare, alunecăm
Proptindu-ne scheletul sufletului în gunoi.
Nici freamătul celor din morminte
Sau vocea celor flămânzi și oropsiți
Nu ne îndeamnă spre cele sfinte.
Rămânem goi de țară și plictisiți.
Și azi, și mâine în goliciunea perpetuată
Destinul ne va transforma în cenușă.
Fugim de viziunea proiectată
Și ne ascundem, neputincioși, dincolo de ușă.

Comentarii