Viziune sumbră

Plânge pământul pe care-l călcăm

Cu ură, cinism. Plini de noi

Și orbi, în nepăsare, alunecăm

Proptindu-ne scheletul sufletului în gunoi.

 

Nici freamătul celor din morminte

Sau vocea celor flămânzi și oropsiți

Nu ne îndeamnă spre cele sfinte.

Rămânem goi de țară și plictisiți.

 

Și azi, și mâine în goliciunea perpetuată

Destinul ne va transforma în cenușă.

Fugim de viziunea proiectată

Și ne ascundem, neputincioși, dincolo de ușă.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->