Voi rostui

[Chiorean Aurel]

Voi rostui 


Voi rostui în palme cuiburi 
dintr-un gol al spaţiului care ne-a găsit 
fiinţele sub întrebări, 
sau iluzii sortite eşecului, 
ca să fim treji şi când dormim 
sub definirea cerului. 

Voi rostui şi secunda în care să explorez 
ţara buzelor tale sub ceţurile jocului 
care m-a ademenit 
aşteptând păsări, 
ca tu să nu îmi mai frângi calea 
de a zbura peste harta Pământului 
unde s-a născut patima 
cu care-mi scriu iubirea, 
doruri- filă. 

Şi atunci zborul meu nu va mai fi 
un stigmat al păsărilor, 
de ploaie sărată, 
care s-au cuibărit în mine, 
în fiecare anotimp. 
ca eu să te iubesc astăzi, 
mai mult decât ieri, 
sub lacrimile care picură gene 
din ochii care ne-au răvăşit, 
aşteptând păsări, 
care vor creşte cuiburi... 

A sosit timpul,să îmi încrustez 
pe inima cerul petrecut 
cu tine, poezie a visurilor mele.

[Gabriela-mimi Boroianu]

...poezie a visurilor mele... câtă frumusețe și câtă dragoste poartă în ele aceste cuvinte! Fericită femeia caruia îi sunt adresate!
Mulțumesc Ucu pentru bucuria lecturii!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]